PONOSLUÍRE s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ponoslui; defăimare, ocară.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ponosluíre f. Est. Vechĭ. Mustrare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
ponosluire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul ponoslui