Am găsit 40 de definiții pentru cuvantul/cuvintele ponci:

ponci, s.f. pl. (reg.) înclinare de teren.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme


poncí, poncésc, vb. IV (reg.) a se împotrivi; a se certa.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

PONCI, -E, ponci, -e, adj. (Reg.; despre terenuri) Povârnit, abrupt.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

pónci (-uri), s. n. – Băutură, punci. Fr. (engl.) punch.
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) *poncĭ n., pl. ĭurĭ (fr. punch, d. engl. punch, care vine d. indianu pânch, cincĭ, pin [!] aluz. la cele cincĭ ingrediente ale poncĭuluĭ). Băutură compusă din apă saŭ ceaĭ cu rachiŭ saŭ rom, lămîĭe și zahăr.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) poncĭ, pónce adj., pl. tot așa (d. ponc). Est. Prea povîrnit, prea aproape de vertical: acoperemînt [!] poncĭ, scară ponce.
Sursa: Dicționaru limbii românești

poncí, poncesc, vb. refl. – A se împotrivi, a se certa (Bud 1908). Atestat doar în Maram. – Din ponc.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

ponci f. pl. înclinare de teren: e ponci la vale. [Dintr’un singular poancă: origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ponci, s.f. pl. (reg.) înclinare de teren.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

poncí, poncésc, vb. IV (reg.) a se împotrivi; a se certa.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

PONCI, -E, ponci, -e, adj. (Reg.; despre terenuri) Povârnit, abrupt.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

pónci (-uri), s. n. – Băutură, punci. Fr. (engl.) punch.
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) *poncĭ n., pl. ĭurĭ (fr. punch, d. engl. punch, care vine d. indianu pânch, cincĭ, pin [!] aluz. la cele cincĭ ingrediente ale poncĭuluĭ). Băutură compusă din apă saŭ ceaĭ cu rachiŭ saŭ rom, lămîĭe și zahăr.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) poncĭ, pónce adj., pl. tot așa (d. ponc). Est. Prea povîrnit, prea aproape de vertical: acoperemînt [!] poncĭ, scară ponce.
Sursa: Dicționaru limbii românești

poncí, poncesc, vb. refl. – A se împotrivi, a se certa (Bud 1908). Atestat doar în Maram. – Din ponc.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

ponci f. pl. înclinare de teren: e ponci la vale. [Dintr’un singular poancă: origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ponci, s.f. pl. (reg.) înclinare de teren.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

poncí, poncésc, vb. IV (reg.) a se împotrivi; a se certa.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

PONCI, -E, ponci, -e, adj. (Reg.; despre terenuri) Povârnit, abrupt.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

pónci (-uri), s. n. – Băutură, punci. Fr. (engl.) punch.
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) *poncĭ n., pl. ĭurĭ (fr. punch, d. engl. punch, care vine d. indianu pânch, cincĭ, pin [!] aluz. la cele cincĭ ingrediente ale poncĭuluĭ). Băutură compusă din apă saŭ ceaĭ cu rachiŭ saŭ rom, lămîĭe și zahăr.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) poncĭ, pónce adj., pl. tot așa (d. ponc). Est. Prea povîrnit, prea aproape de vertical: acoperemînt [!] poncĭ, scară ponce.
Sursa: Dicționaru limbii românești

poncí, poncesc, vb. refl. – A se împotrivi, a se certa (Bud 1908). Atestat doar în Maram. – Din ponc.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

ponci f. pl. înclinare de teren: e ponci la vale. [Dintr’un singular poancă: origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ponci, s.f. pl. (reg.) înclinare de teren.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

poncí, poncésc, vb. IV (reg.) a se împotrivi; a se certa.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

PONCI, -E, ponci, -e, adj. (Reg.; despre terenuri) Povârnit, abrupt.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

pónci (-uri), s. n. – Băutură, punci. Fr. (engl.) punch.
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) *poncĭ n., pl. ĭurĭ (fr. punch, d. engl. punch, care vine d. indianu pânch, cincĭ, pin [!] aluz. la cele cincĭ ingrediente ale poncĭuluĭ). Băutură compusă din apă saŭ ceaĭ cu rachiŭ saŭ rom, lămîĭe și zahăr.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) poncĭ, pónce adj., pl. tot așa (d. ponc). Est. Prea povîrnit, prea aproape de vertical: acoperemînt [!] poncĭ, scară ponce.
Sursa: Dicționaru limbii românești

poncí, poncesc, vb. refl. – A se împotrivi, a se certa (Bud 1908). Atestat doar în Maram. – Din ponc.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

ponci f. pl. înclinare de teren: e ponci la vale. [Dintr’un singular poancă: origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ponci, s.f. pl. (reg.) înclinare de teren.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

poncí, poncésc, vb. IV (reg.) a se împotrivi; a se certa.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

PONCI, -E, ponci, -e, adj. (Reg.; despre terenuri) Povârnit, abrupt.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

pónci (-uri), s. n. – Băutură, punci. Fr. (engl.) punch.
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) *poncĭ n., pl. ĭurĭ (fr. punch, d. engl. punch, care vine d. indianu pânch, cincĭ, pin [!] aluz. la cele cincĭ ingrediente ale poncĭuluĭ). Băutură compusă din apă saŭ ceaĭ cu rachiŭ saŭ rom, lămîĭe și zahăr.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) poncĭ, pónce adj., pl. tot așa (d. ponc). Est. Prea povîrnit, prea aproape de vertical: acoperemînt [!] poncĭ, scară ponce.
Sursa: Dicționaru limbii românești

poncí, poncesc, vb. refl. – A se împotrivi, a se certa (Bud 1908). Atestat doar în Maram. – Din ponc.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

ponci f. pl. înclinare de teren: e ponci la vale. [Dintr’un singular poancă: origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a