Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele pomina:

PÓMINĂ s. f. Veste, faimă. ◊ Loc. adj. De pomină = a) vestit, renumit, neuitat; b) strașnic, grozav, extraordinar. ◊ Expr. A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar. A se face (sau a ajunge) de pomină = a se face de râs, a se compromite. – Din pomeni (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


!pómină (de ~) loc. adj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pómină f., pl. inuzitat ĭ (bg. pómĭen, amintire, pomană). Munt. Fam. Amintire neuĭtată, pomenire deasă (numaĭ în locuțiunĭ): acea beție a rămas de pomină, a mers pomina despre beția ceĭa, aceleĭ bețiĭ ĭ-a mers pomina. Cov. (pop. póñină). Femeĭe foarte frumoasă: se tot uĭtă´n oglindă pár´c´ar fi cine știe ce pomină ! – În Ml. pómilă, veste aflată de toțĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pòmină f. amintire, veste: o mânăstire de care să se ducă pomina ISP. [Slav. POMĬNI]; ║ adv. nevoie mare: era urît pomină ! POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PÓMINĂ s. f. (Rar) Veste, faimă. V Loc. adj. De pomină = a) vestit, renumit, neuitat; b) strașnic, grozav, extraordinar. ◊ Expr. A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar. A se face (sau a ajunge) de pomină = a se face de râs, a se compromite. – Din pomeni (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)