Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele polua:

POLUÁ, poluez, vb. I. Tranz. A face ca aerul, apa, mediul de viață să devină nocive din cauza materiilor chimice reziduale, a deșeurilor industriale, a gazelor de eșapament etc.; a vicia; a infecta. ♦ Refl. (Despre aer, ape, mediul de viață) A deveni nociv, a se vicia. [Pr.: -lu-a] – Din fr. polluer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


POLUÁ vb. I. tr. A infecta, a murdări, a face impur (apele, aerul etc.). ♦ (Fig.) A perverti, a murdări, a întina. [Pron. -lu-a. / < fr. polluer, cf. lat. polluere].
Sursa: Dicționar de neologisme

POLUÁ vb. tr. 1. a infecta, a vicia mediul înconjurător cu diverse substanțe nocive. 2. (fig.) a profana, a murdări. (< fr. polluer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

poluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 polueáză, 1 pl. poluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 poluéze (-lu-e-); ger. poluấnd (-lu-ând)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

POLUÁ, poluez, vb. I. Tranz. A face ca aerul, apa, mediul înconjurător să fie viciate de substanțe reziduale, deșeuri etc., cu modificarea, echilibrului natural și efecte dăunătoare asupra organismelor vii; a vicia; a infecta. ♦ Refl. (Despre aer, ape, mediu de viață) A deveni nociv, a se vicia. [Pr.: -lu-a] – Din fr. polluer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)