POLTURÁC, polturaci, s. m. Veche monedă poloneză sau austriacă, care a circulat și în țările române în sec. XVII-XVIII. – Din pol. pólturak.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a polturác (polturáci), s. m. – Monedă înv., care valora jumătate de gros în 1700. Pol. poltorak (Scriban).Sursa: Dicționarul etimologic român
polturác m. (pol. póltorak, d. vsl. polŭ vŭtora, polŭtora, unu jumătate. V. potor). O veche monetă care, la 1700, valora în Țara Românească 2 banĭ saŭ jumătate de groș și care în Moldova era rar întrebuințată (Ĭorga, Negoț. 222). V. potronic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
polturác s. m., pl. polturáciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POLTURÁC, polturaci, s. m. Veche monedă poloneză sau austriacă, care a circulat și în Țările Române în sec. XVII-XVIII. – Din pol. pólturak.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)