POLÓN, -Ă, poloni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Polonez (1). 2. Adj. Polonez (2). – Din n. pr. Polonia (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *Polón, -ă s. Locuitor din Polonie, Poleac, Leah. Adj. Polecesc, leșesc: limba polonă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
polón adj. m., pl. polóni; f. polónă, pl. polóneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POLÓN, -Ă, poloni, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și fi Polonez (1). 2. Adj. Polonez (2). – Din n. pr. Polonia (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)