POLOGÍT s. n. (Pop.) Faptul de a pologi. – V. pologi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pologít, pologítă, adj. (reg.) 1. (despre iarbă, holde, tulpini de plante etc.) doborât, culcat la pământ (de ploaie, vânt); (despre plante, maluri; în forma: pologat) cu înclinație mică. 2. (în forma: pologat) plin, încărcat, îmbelșugat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
pologít (pop.) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POLOGÍT s. n. (Pop.) Faptul de a pologi. – V. pologi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
pologit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul pologi