POLIȚIENÉSC, -EÁSCĂ, polițienești, adj. Care aparține sau este propriu poliției, privitor la poliție; polițist. [Pr.: -ți-e-] – Poliție + suf. -enesc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *polițienésc, -eáscă adj. (d. poliție). De poliție: agent, regulament polițienesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
polițienésc (-ți-e-) adj. m., f. polițieneáscă; pl. m. și f. polițienéștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită polițienesc a. ce ține de poliție: spion polițienesc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POLIȚIENÉSC, -EÁSCĂ, polițienești, adj. Care aparține sau este propriu poliției, privitor la poliție; polițist. [Pr.: -ți-e] – Poliție + suf. -enesc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)