POLICONDENSÁRE s. f. Reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produse secundare. – Poli- + condensare (după fr., engl. polycondensation, germ. Polykondensation).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a POLICONDENSÁRE s.f. Reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produse secundare. [După fr. polycondensation].
Sursa: Dicționar de neologisme
POLICONDENSÁRE s. f. reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea unor produse secundare. (după fr. polycondensation, germ. Polykondensation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
POLICONDENSÁRE (‹ poli- + condensare) s. f. Reacție chimică (metodă de sinteză a polimerilor) în care are loc unirea alternantă a mai multor molecule de reactanți într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produși secundari (apă, amoniac, acid clorhidric etc.). Se aplică în ind. chimică la obținerea poliamidelor, rășinilor sintetice, polimerilor silico-organici. P. și procesele similare stau la baza biosintezei protidelor, acizilor nucleici, celulozei.Sursa: Dicționar enciclopedic !policondensáre s. f., g.-d. art. policondensắrii; pl. policondensăriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POLICONDENSÁRE, policondensări, s. f. (Chim.) Reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produse secundare. – Poli- + condensare (după fr., engl. polycondensation, germ. Polykondensation).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)