POLCOVNICÍE s. f. (Înv.) Funcția de polcovnic, autoritatea reprezentată printr-un polcovnic. – Polcovnic + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a polcovnicíe f. (d. polcovnic). Vechĭ. Gradu de polcovnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
polcovnicíe (înv.) s. f., art. polcovnicía, g.-d. polcovnicíi, art. polcovnicíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită polcovnicie f. od. grad de polcovnic: polcovniciile de poteră FIL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POLCOVNÍCIE s. f. (înv.) Funcția de polcovnic, autoritatea reprezentată printr-un polcovnic. – Polcovnic + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)