POJÁRNIC, pojarnici, s. m. (Înv. și reg.) Pompier. – Din rus. pojarnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pojárnic m. (d. pojar; ceh. požárnik, pompier. V. jar). Vechĭ. Azĭ iron. Pompier.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pojárnic (înv., reg.) s. m., pl. pojárniciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pojarnic m. od. Mold. pompier: trebuie să fie vr´un pojarnic AL. [Ceh. POJARNIK].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POJÁRNIC, pojarnici, s. m. (Înv. și reg.) Pompier. – Din rus. pojarnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)