Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele pofil:

PÓFIL, pofile, s. n. Curea de ham sau de șa care trece pe sub coada calului. – Din scr. povi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


pofíl (-luri), s. n. – Taftur. Sl. pochilŭ „încovoait”, contaminat cu sb., cr. povi „taftur”, de unde pofi, s. m. pl. (Trans., taftur). Explicația numai prin sb. (Cihac, II, 273; Tiktin) pare insuficientă fonetic. Cf. pocîltit, popi.
Sursa: Dicționarul etimologic român

pófil n., pl. e (sîrb. povi, rus. pahvi, pofil; ceh. pochva, pošva, pošvice, teacă, ham, pl. pochvy, pofil. Cp. și cu rut. póhil, închinăcĭune. V. pojghiță). Cureaŭa de supt [!] coada caluluĭ (la unele felurĭ de hamurĭ și șele). – Și pofĭ și pohĭ, (Munt. est) și pogĭ (Mold. nord) și poghĭ, m. pl. (Fc.), și pófilă, póhilă, póvilă, pl. e (Trans. Olt. ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

pófil s. n., pl. pófile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pofil n. curea lungă ce se trece pe sub coada calului: învățat ca calul cu pofilul. [Amplificat din pochi, pofi = serb. POVI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PÓFIL, pofide, s. n. Curea de ham sau de șa care trece pe sub coada calului. – Din sb. povi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÓFIL, pofile, s. n. Curea de ham sau de șa care trece pe sub coada calului. – Din scr. povi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

pofíl (-luri), s. n. – Taftur. Sl. pochilŭ „încovoait”, contaminat cu sb., cr. povi „taftur”, de unde pofi, s. m. pl. (Trans., taftur). Explicația numai prin sb. (Cihac, II, 273; Tiktin) pare insuficientă fonetic. Cf. pocîltit, popi.
Sursa: Dicționarul etimologic român

pófil n., pl. e (sîrb. povi, rus. pahvi, pofil; ceh. pochva, pošva, pošvice, teacă, ham, pl. pochvy, pofil. Cp. și cu rut. póhil, închinăcĭune. V. pojghiță). Cureaŭa de supt [!] coada caluluĭ (la unele felurĭ de hamurĭ și șele). – Și pofĭ și pohĭ, (Munt. est) și pogĭ (Mold. nord) și poghĭ, m. pl. (Fc.), și pófilă, póhilă, póvilă, pl. e (Trans. Olt. ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

pófil s. n., pl. pófile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pofil n. curea lungă ce se trece pe sub coada calului: învățat ca calul cu pofilul. [Amplificat din pochi, pofi = serb. POVI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PÓFIL, pofide, s. n. Curea de ham sau de șa care trece pe sub coada calului. – Din sb. povi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)