PODOÁBĂ, podoabe, s. f. 1. (Adesea fig.) Obiect care înfrumusețează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; p. ext. lucru de preț, de valoare; odor, bijuterie. ♦ Fig. Însușire, calitate, atribut. ♦ Fig. Fală, cinste; strălucire. 2. (Pop.) Nume dat unor boli de piele. ♦ Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc. – Din sl. podoba.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a podoábă (podoábe), s. f. – Ornament, bijuterie. Sl. podoaba (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 271; Conev 85). – Der. (îm)podobi, vb. (a orna, a găti; a se asemăna), din sl. podobiti; podobie, s. f. (înv., comparație; cîntare liturgică servind drept model), din sl. podobije; podobnic, adj. (înv., asemănător, comparabil); despodobi, vb. (a scoate podoabele, a se dezbrăca); preapodobie, s. f. (sanctitate), din sl. prĕpodobije, înv.; preapodobin (var. preapodobnic, preapodobit), adj. (înv., sfînt), din sl. prĕpodobinŭ; spobodi, vb. (a face demn, meritoriu), din sl. sŭpodobiti.Sursa: Dicționarul etimologic român
podoabă, podoabe s. f. (peior.) femeie ușuratică.Sursa: Dicționar de argou al limbii române podoábă (oa dift.) f., pl. e (vsl. podoba, cuviință, d. doba, oportunitate, care vine d. dobrŭ, bun; bg. podobie, sîrb. podoba, asemănare; rut. podóba, față, plăcere, rus. podóba, obiceĭ. V. prăpădoamnă). Ornament. Fig. Persoană de valoare: podoaba barouluĭ. Maĭ des iron. Sculă, gĭuvaĭer, poamă: ce podoabă e și el !
Sursa: Dicționaru limbii românești
podoábă s. f., g.-d. art. podoábei; pl. podoábeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită podoabă f. ceeace împodobește. [Slav. PODOBA, bunacuviință].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PODOÁBĂ, podoabe, s. f. 1. (Adesea fig.) Obiect care înfrumusețează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; p. ext. lucru de preț, de valoare; odor, bijuterie. ♦ Fig. însușire, calitate, atribut. ♦ Fig. Fală, cinste; strălucire. 2. (Pop.) Nume dat unor boli de piele. ♦ Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc. – Din sl. podoba.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)