Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele podmol:

PODMÓL, podmoluri, s. n. (Pop.) 1. Aluviune; p. ext. mâl, nămol sau teren mâlos. ♦ Cantitate mare, grămadă. 2. Mal înalt, abrupt, ros de ape. 3. Prispă. ♦ Vatră de lut pe care este clădit cuptorul în unele case țărănești. [Pl. și: podmoale] – Din bg. podmol, magh. padmaly.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


podmól (pomnól), podmóluri și podmoále, s.n. 1. (pop.) mal înalt, abrupt; teren ros de ape. 2. (pop.) aluviune, mâl, nămol adus de ape; teren mâlos, noroios. 3. (pop.; în loc. adv. ) cu podmolul = de-a rostogolul. 4. (pop.) cantitate mare, grămadă; mulțime. 5. (pop.; adv.) în număr mare, cu grămada; în formă de grămadă. 6. (reg.) prispă de pământ. 7. (reg.) prag de pământ împrejurul casei țărănești. 8. (reg.) brâu de zid. 9. (reg.) vatră de lut sau de cărămidă pe care este clădit cuptorul la unele case țărănești. 10. (reg.) firidă. 11. (reg.; adv.) în număr mare, cu grămada; în formă de grămadă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

podmól și potmól n., pl. urĭ (bg. ceh. podmol, pămînt minat de ape, de unde și ung. padmaly. V. mîl, nomol, împotmolesc). Vest. Mare noroĭ pe drum. Cheŭ, dig, prispă, terasă, esplanadă: ne-am oprit pe un podmol spațios ce s´a ridicat lîngă Dunăre (Sămăn. 5, 1041). – Și pomnól, polmód, polmón (Trans.). Adv. posmól (est) și postomól (vest), grămadă, buluc, de-a valma, la un loc: intrară postomol în casa mireseĭ (Iov. 213). V. glod, nisipeală, aluviune.
Sursa: Dicționaru limbii românești

podmól (pop.) s. n., pl. podmóluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

podmol (potmol) n. Tr. 1. prispă; 2. nomol. [Cf. ceh PODMOL, teren găunoșit de apă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PODMÓL, podmoluri, s. n. (Pop.) 1. Aluviune; p. ext. mâl, nămol sau teren mâlos. ♦ Cantitate mare, grămadă. 2. Mal înalt, abrupt, ros de ape. 3. Prispă (de pământ). ♦ Vatră de lut pe care este clădit cuptorul în unele case țărănești. [Pl. și: podmoale] – Din bg. podmol, magh. padmaly.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PODMÓL, podmoluri, s. n. (Pop.) 1. Aluviune; p. ext. mâl, nămol sau teren mâlos. ♦ Cantitate mare, grămadă. 2. Mal înalt, abrupt, ros de ape. 3. Prispă. ♦ Vatră de lut pe care este clădit cuptorul în unele case țărănești. [Pl. și: podmoale] – Din bg. podmol, magh. padmaly.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

podmól (pomnól), podmóluri și podmoále, s.n. 1. (pop.) mal înalt, abrupt; teren ros de ape. 2. (pop.) aluviune, mâl, nămol adus de ape; teren mâlos, noroios. 3. (pop.; în loc. adv. ) cu podmolul = de-a rostogolul. 4. (pop.) cantitate mare, grămadă; mulțime. 5. (pop.; adv.) în număr mare, cu grămada; în formă de grămadă. 6. (reg.) prispă de pământ. 7. (reg.) prag de pământ împrejurul casei țărănești. 8. (reg.) brâu de zid. 9. (reg.) vatră de lut sau de cărămidă pe care este clădit cuptorul la unele case țărănești. 10. (reg.) firidă. 11. (reg.; adv.) în număr mare, cu grămada; în formă de grămadă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

podmól și potmól n., pl. urĭ (bg. ceh. podmol, pămînt minat de ape, de unde și ung. padmaly. V. mîl, nomol, împotmolesc). Vest. Mare noroĭ pe drum. Cheŭ, dig, prispă, terasă, esplanadă: ne-am oprit pe un podmol spațios ce s´a ridicat lîngă Dunăre (Sămăn. 5, 1041). – Și pomnól, polmód, polmón (Trans.). Adv. posmól (est) și postomól (vest), grămadă, buluc, de-a valma, la un loc: intrară postomol în casa mireseĭ (Iov. 213). V. glod, nisipeală, aluviune.
Sursa: Dicționaru limbii românești

podmól (pop.) s. n., pl. podmóluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

podmol (potmol) n. Tr. 1. prispă; 2. nomol. [Cf. ceh PODMOL, teren găunoșit de apă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PODMÓL, podmoluri, s. n. (Pop.) 1. Aluviune; p. ext. mâl, nămol sau teren mâlos. ♦ Cantitate mare, grămadă. 2. Mal înalt, abrupt, ros de ape. 3. Prispă (de pământ). ♦ Vatră de lut pe care este clădit cuptorul în unele case țărănești. [Pl. și: podmoale] – Din bg. podmol, magh. padmaly.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)