podhorniță (podhórnițe), s. f. – Stinghie inferioară la jug. – Var. pohorniță, pohodnicioară, pohornicioară. Probabil dintr-un rut. *podhorlica, din pod „sub” și horlo „gît” (Scriban). Legătura cu sl. pohoditi „a circula” (Tiktin) este mai puțin sigură. În Mold.Sursa: Dicționarul etimologic român podhórniță f., pl. e (rut. *podhorlica, d. pod, dedesupt [!], și hórlo, górlo, gît. V. gîrlă). Est. Policĭoară, lopățică, pĭesa de supt [!] gîtu bouluĭ la jug. – Și poh-, pohornicĭoară și pohodnicĭoară.
Sursa: Dicționaru limbii românești
podhórniță, -e, s.f. – Partea de jos a jugului de care se sprijină gâtul animalelor (cai, vaci, boi); policioară. – Din ucr. dial. podgornița (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
podhorniță f. Mold. policioara jugului. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a