PODEÁLĂ s. f. v. podea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a podeálă f., pl. elĭ și (supt [!] infl. pluraluluĭ d. podea) podele (d. a podi). Acțiunea de a podi (pl. elĭ). Pl. ele. Est. Pardoseală, dușamea [!]: a cădea pe podele. Tavan: a ridica ochiĭ în podele.
Sursa: Dicționaru limbii românești
podeală f. 1. pardoseală; 2. pl. Mold. dușumea; 3. tavanul unei case țărănești peste care e podul casei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PODEALĂ s. f. v. podea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PODEÁLĂ s. f. v. podea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a podeálă f., pl. elĭ și (supt [!] infl. pluraluluĭ d. podea) podele (d. a podi). Acțiunea de a podi (pl. elĭ). Pl. ele. Est. Pardoseală, dușamea [!]: a cădea pe podele. Tavan: a ridica ochiĭ în podele.
Sursa: Dicționaru limbii românești
podeală f. 1. pardoseală; 2. pl. Mold. dușumea; 3. tavanul unei case țărănești peste care e podul casei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PODEALĂ s. f. v. podea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)