POCNITÚRĂ, pocnituri, s. f. Pocnet. [Var.: pocănitúră s. f.] – Pocni + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
pocnitúră f., pl. ĭ (d. pocnesc). Rezultatu pocniriĭ, pocnet: pocniturĭ de obuze, de puștĭ, de cĭocane, de bice.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pocnitúră s. f., g.-d. art. pocnitúrii; pl. pocnitúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pocnitură f. pocnet prelungit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POCNITÚRĂ, pocnituri, s. f. Pocnet. [Var.: pocănitúră s. f.] -Pocni + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 