PÓCNET, pocnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic (surd și puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum și de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc., pocnitură. 2. Zgomotul caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. – Pocni + suf. -et.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pocnét, pocnéți, s.m. (reg.) 1. persoană neîndemânatică, stângace, care sparge multe vase. 2. persoană certăreață.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
pócnet n., pl. e (d. pocnesc). Pocnitură.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pócnet s. n., pl. pócneteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pocnet n. sgomot neașteptat și violent: detunătură, exploziune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PÓCNET, pocnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic (surd și puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum și de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc.; pocnitură. 2. Zgomot caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. – Pocni + suf. -et.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) pocnéț, pocnéți, s.m. (reg.) copil rău.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme