Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele pocit:

POCÍT, -Ă, pociți, -te, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stâlcit, caraghios; bizar. 2. (În credințele populare) Nefast, funest; p. ext. supărător, rău, cu ghinion. ♦ Expr. A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


pocít1 s.n. (pop.) boală cu deformații fizice, hemoragie, paralizie, epilepsie, poceală.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pocít2, pocítă, adj. (reg.; despre un teren) închis, împrejmuit cu pocii (cu crengi înfipte în pământ); (despre vița de vie sau alte plante agățătoare) arăcit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pocít, -ă adj. (d. pocesc). Diform, urît: om pocit. Fig. Păcătos, infect: om, caracter pocit. Funest: drum, an pocit. Adv. A vorbi pocit.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pocít, -ă, adj. – 1. Strâmbat. 2. Desfigurat. 3. Urât, respingător. 4. Caraghios. – Din poci.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

pocit a. și m. 1. diform, paralizat: pocit din fire; 2. fig. ciudat: om pocit; 3. nenorocos: ce zi pocită ! CR.; 4. blestemat: fugi de acele căi pocite ! AL. [V. pocì].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

POCÍT, -Ă, pociți, -te, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stâlcit, caraghios; bizar. 2. (în credințele populare) Nefast, funest; p. ext. supărător, rău, cu ghinion. ◊ Expr. A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

pocit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul poci