Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele pocaianie:

POCAIÁNIE, pocaianii, s. f. 1. (Înv.) Pocăință. ♦ Una dintre cele șapte taine ale Bisericii creștine. 2. (Înv. și reg.) Penitență pentru ispășirea păcatelor; p. ext. pedeapsă, suferință, chin. [Pr.: -ca-ia-.Var.: (înv. și reg.) pocánie s. f.] – Din sl. pokajanije.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


pocaiánie, pocaiánii, s.f. 1. (înv.) pocăință; una din cele șapte taine ale bisericii creștine. 2. (înv. și reg.) pedeapsă pentru ispășirea păcatelor; suferință, chin, penitență. 3. (reg.) moarte. 4. (reg.) seamăn, pereche; măsură, limită în comportare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pocaĭánie f. (vsl. pokaĭaniĭe). Vechĭ. Pocăință. – Se scria și pocaanie, ort. sl. dar nu se pronunța de cît -aĭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pocaiánie (înv., reg.) (-ni-e) s. f., art. pocaiánia (-ni-a), g.-d. art. pocaiániei; pl. pocaiánii, art. pocaiániile (-ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

POCAIÁNIE, pocaianii, s. f. 1. (înv.) Pocăință. ♦ Una dintre cele șapte taine ale Bisericii creștine. 2. (Înv. și reg.) Penitență pentru ispășirea păcatelor; p. ext. pedeapsă, suferință, chin. [Pr.: -ca-ia-.Var.: (înv. și reg.) pocánie s. f.] – Din sl. pokajanije.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)