POCÂNZÉU, pocânzei, s. m. (Reg.) Persoană care are anumite atribuții în timpul unei nunți țărănești; vornicel. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
pocânzéu, pocânzéi, s.m. (reg.) ghiocel.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
pocânzéu (reg.) s. m., art. pocânzéul; pl. pocânzéi, art. pocânzéiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POCÂNZÉU, pocânzei, s. m. (Reg.) Persoană care are anumite atribuții în timpul unei nunți țărănești; vornicel. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 