PLĂCÚT, -Ă, plăcuți, -te, adj. Care place; simpatic, agreabil. – V. plăcea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a plăcút, -ă adj. (d. a plăcea). Care place ochilor, auzuluĭ, gustuluĭ: față, voce, mîncare plăcută. Adv. Privighetoarea cîntă plăcut.
Sursa: Dicționaru limbii românești
plăcut a. care face plăcere, ce convine gustului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PLĂCÚT, -Ă, plăcuți, -te, adj. Care place; simpatic, agreabil. – V. plăcea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
plăcut - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul plăcea