PLUTONIÁN, -Ă, plutonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la Pluton (zeul grec al infernului). 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al plutonismului. [Pr.: -ni-an] – Din fr. plutonien.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PLUTONIÁN, -Ă adj. 1. Referitor la Pluto. 2. Format prin acțiunea vulcanilor; plutonic. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. plutonien, cf. Pluto – zeul infernului].
Sursa: Dicționar de neologisme
PLUTONIÁN, -Ă I. adj. 1. plutonic. 2. care aparține planetei Pluton. II. adj., s. m. f. plutonist. (< fr. plutonien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*plutonián, -ă adj. (d. Plutone, zeu ĭaduluĭ, care era locașu foculuĭ). Geol. Produs de focu subteran, de vulcanĭ: terenurĭ, stîncĭ vulcanice.
Sursa: Dicționaru limbii românești
plutonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. plutoniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. plutoniánă, pl. plutoniéneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PLUTONIÁN, -Ă, plutonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la Pluton (zeul grec al Infernului). 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al plutonismului. [Pr.: -ni-an] – Din fr. plutonien.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)