Am găsit 19 definiții pentru cuvantul/cuvintele plus:

PLUS2, (1, 2) plusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Ceea ce depășește o cantitate dată; prisos. ◊ Loc. adj. În plus = peste ceea ce este obișnuit; pe lângă aceasta, pe deasupra. 2. S. n. (Mat.) Semn grafic în formă de cruce, care indică operația de adunare (a mărimilor între care se găsește) sau caracterizează numerele sau mărimile pozitive (dacă se găsește înaintea acestora). (Cu valoare de prepoziție) Cinci plus trei fac opt.Plus infinit = simbol matematic care arată creșterea nelimitată a numerelor pozitive. ♦ Semn grafic în formă de cruce, care, pus pe lângă o notă dată școlarilor, îi mărește valoarea. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. 3. Adv. Mai mult, și încă. – Din lat. plus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PLUS1- Element de compunere care înseamnă „mai mult”, „în plus2” și care servește la formarea unor substantive. – Din plus2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLUS s.n. 1. Ceea ce trece peste o anumită cantitate; prisos. 2. Semn grafic în formă de cruce, care simbolizează adunarea unor mărimi între care se găsește sau, atunci când se află înaintea unei mărimi, arată caracterul pozitiv al acesteia. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „mai mult”, „plural”, „de mai multe ori”, „peste”, „pe deasupra”. [< lat., fr. it. plus].
Sursa: Dicționar de neologisme

PLUS1- elem. „mai multe”, „în plus”. (< lat. plus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PLUS2 I. s. n. 1. ceea ce depășește o anumită cantitate; prisos. 2. simbol matematic (+) care indică o adunare sau, pus înaintea unei mărimi, caracterul pozitiv al acesteia. ◊ semn grafic, identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. II. adv. mai mult, și încă. (< lat. plus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

plus adv.1. Mai mult. – 2. (S. n.) Semnul adunării. Lat. plus (sec. XIX). – Comp. plus-valută, s. f. (plusvaloare), din fr. plus-value; pluscuamperfect, s. n., din lat. plusquamperfectum.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*plus adv. (lat. plus, maĭ mult). Și, adăugînd, maĭ punînd încă: un escadron, plus doŭă plotoane [!]. Plus că, adaugă că, unde maĭ puĭ și că: îmĭ place aci fiind-că e liniște, plus că e vĭața ĭeftină. S. m. (pl. plușĭ, ca ics, icșĭ). Semnu adunăriĭ în matematică (+). S. n., pl. urĭ. Rest, prisos: a rămas un plus de banĭ. – Vulg. în plus de asta, afară de asta. V. minus.
Sursa: Dicționaru limbii românești

plus1 adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plus2 s. n., pl. plúsuri; semn grafic +
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plus n. 1. cantitate adaosă, opus lui minus; 2. semnul adunării (+): 5+3.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLUS1- Element de compunere care înseamnă „mai mult”, „în plus2” și care servește la formarea unor substantive. – Din plus2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLUS2, (1, 2) plusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Ceea Ce depășește o cantitate dată; prisos. ◊ Loc. adj. În plus = peste ceea ce este obișnuit; pe lângă aceasta, pe deasupra. 2. S. n. (Mat.) Semn grafic în formă de cruce, care indică operația de adunare (a mărimilor între care se găsește) sau caracterizează numerele sau mărimile pozitive (dacă se găsește înaintea acestora). (Cu valoare de prepoziție) Cinci plus trei fac opt.Plus infinit = simbol matematic care arată creșterea nelimitată a numerelor pozitive. ♦ Semn grafic în formă de cruce, care, pus pe lângă o notă dată școlarilor, îi mărește valoarea. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. 3. Adv. Mai mult, și încă. – Din lat. plus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLUȘ, plușuri, s. n. Țesătură de bumbac, de lână, de păr de capră etc. mai groasă decât catifeaua și cu părul mai lung decât al acesteia, care se întrebuințează mai ales în tapițerie. ♦ (La pl.) Varietăți de pluș. – Din germ. Plüsch, fr. p(e)luche, rus. pliuș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLUȘ s.n. Țesătură de bumbac, de lână, de păr de capră etc. mai groasă decât catifeaua și cu firul mai lung, folosită în special în tapițerie. [Pl. -șuri. / < fr. p(e)luche].
Sursa: Dicționar de neologisme

PLUȘ s. n. țesătură de bumbac, lână, păr de capră etc., mai groasă decât catifeaua, folosită în tapițerie. (< germ. Plüsch, fr. peluche, rus. pliuș)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

pluș (plúșuri), s. n. – Catifea groasă. – Mr. piluș. Fr. peluche, parțial prin intermediul germ. Plüsch, pol. plusz, rus., bg. pljuš, it. plusce. E dubletul al lui plisă, s. f. (tip de catifea), prin intermediul pol. plizs, rus. plis (Cihac, II, 265; Sanzewitsch 207).
Sursa: Dicționarul etimologic român

pluș s. n., (sortimente) pl. plúșuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pluș n. plisă [Nemț. PLÜSCH].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLUȘ, plușuri, s. n. Țesătură de bumbac, de lână, de păr de capră etc. mai groasă decât catifeaua și cu părul mai lung decât al acesteia, care se folosește mai ales în tapițerie. ♦ (La pl.) Varietăți de pluș. – Din germ. Plüsch, fr. p(e)luche, rus. pliuș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)