Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele plocat:

PLOCÁT s. n. v. pocladă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


plocát (plocáte), s. n. – Cuvertură, pătură, macat, care servește și ca valtrap. – Var. poclad(ă), plocad(ă). Sl. pokladŭ „depus” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 60; Conev 61), cf. clădi, năclad; pentru metateză, cf. plocon. Forma placat, folosită în limbajul modern (Gib Mihăescu), este greșită, și datorată fără îndoială confuziei cu fr. plaquer. Plocău (var. poclău), s. n. (Bucov., plasă de pescuit) pare var. aceluiași cuvînt (după Scriban, din mag. pokhálo „pînză de păianjen”). – Cf. poclit.
Sursa: Dicționarul etimologic român

PLOCÁT s. n. v. pocladă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLOCÁT s. n. v. pocladă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

plocát (plocáte), s. n. – Cuvertură, pătură, macat, care servește și ca valtrap. – Var. poclad(ă), plocad(ă). Sl. pokladŭ „depus” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 60; Conev 61), cf. clădi, năclad; pentru metateză, cf. plocon. Forma placat, folosită în limbajul modern (Gib Mihăescu), este greșită, și datorată fără îndoială confuziei cu fr. plaquer. Plocău (var. poclău), s. n. (Bucov., plasă de pescuit) pare var. aceluiași cuvînt (după Scriban, din mag. pokhálo „pînză de păianjen”). – Cf. poclit.
Sursa: Dicționarul etimologic român

PLOCÁT s. n. v. pocladă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)