PLIÁ, pliez, vb. I. Tranz. A îndoi o hârtie, o țesătură etc. suprapunând părțile într-o anumită ordine; a împături. [Pr.: pli-a] – Din fr. plier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PLIÁ vb. I. tr. A îndoi, a împături (hârtie, stofă etc.) suprapunând părțile într-o anumită ordine. [Pron. pli-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. plier].
Sursa: Dicționar de neologisme
PLIÁ vb. I. tr. a îndoi, a împături (hârtie, stofă) suprapunând părțile într-o anumită ordine. II. intr. (fig.) a se supune, a ceda. (< fr. plier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
pliá (a ~) vb., ind. prez. 3 pliáză (pli-a-), 1 pl. pliém; conj. prez. 3 să pliéze (pli-e-); ger. pliíndSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PLIÁ, pliez, vb. I. Tranz. A îndoi o hârtie, o țesătură etc. suprapunând părțile într-o anumită ordine; a împături. [Pr.: pli-a] – Din fr. plier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)