PLEONÁSTIC, -Ă, pleonastici, -ce, adj. Care conține un pleonasm, privitor la pleonasm, cu pleonasme. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pléonastique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PLEONÁSTIC, -Ă adj. Referitor la pleonasm, cu pleonasme. [Cf. fr. pléonastique].
Sursa: Dicționar de neologisme
PLEONÁSTIC, -Ă adj. care conține, constituie un pleonasm. (< fr. pléonastique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*pleonástic, -ă adj. (vgr. pleonastikós). Gram. Relativ la pleonazm [!]: expresiune pleonastică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pleonástic (referitor la pleonasm) (ple-o-) adj. m., pl. pleonástici; f. pleonástică, pl. pleonásticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pleonastic a. ce ține de pleonasm.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PLEONÁSTIC, -Ă, pleonastici, -ce, adj. Care conține un pleonasm, privitor la pleonasm, cu pleonasme. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pléonastique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)