PLEIOCÁZIU subst. Inflorescență în cime, în care axele laterale sunt de aceeași lungime și dispuse în verticil. [Pr.: ple-io-] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PLEIOCÁZIU s.n. (Bot.) Inflorescență cimoasă la care de sub floarea terminală pornesc trei sau mai multe axe florale laterale. [Pron. ple-io-. / < germ. Pleiochasium, cf. gr. pleion – mai mult, chasis – diviziune].
Sursa: Dicționar de neologisme
PLEIOCÁZIU s. n. inflorescență cimoasă la care de sub floarea terminală pornesc trei sau mai multe axe de aceeași lungime și înălțime. (< fr. pléiochasium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
pleiocáziu [ziu pron. ziu] s. n., art. pleiocáziul; pl. pleiocázii, art. pleiocáziile (-zi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PLEIOCÁZIU, pleiocazii, s. n. Inflorescență în cime, în care axele laterale sunt de aceeași lungime și dispuse în verticil. [Pr.: ple-io-] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)