Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele plecat:

PLECÁT, -Ă, plecați, -te, adj. 1. Îndreptat în jos sau într-o parte; încovoiat, curbat; aplecat. ♦ Lăsat într-o parte; înclinat, povârnit. 2. Supus, ascultător; modest, respectuos. 3. Pornit dintr-un loc; absent; fig. dus pe gânduri. – V. pleca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


plecát s.n. 1. (înv.) umilință, smerenie. 2. (pop.; la pl. sub forma „plecate”) indigestie, greață.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

plecát, -ă adj. Dus de undeva: cînd am venit noĭ, el era plecat. Înclinat, supus, umilit: aceștĭ oamenĭ îs capete plecate. Prov. Capu plecat sabia nu-l taĭe, pe omu supus nu-l lovește dușmanu. Plecate s, n. pl. Aplecate, turburarea [!] stomahuluĭ [!] din cauza mîncăriĭ. Vechĭ. S. n. Inclinațiune [!], dorință.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*plecát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plecat a. 1. care se pleacă, se încovoaie: capul plecat sabia nu-l taie; 2. inclinat: trunchiul plecat al sălciei pletoase EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLECÁT1 s. n. 1. Faptul de a (se) pleca. 2. (Pop.; la pl.; în forma plecate) Indigestie, greață. – V. pleca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLECÁT2, -Ă, plecați, -te, adj. 1. Îndreptat în jos sau într-o parte; încovoiat, curbat; aplecat. ♦ Lăsat într-o parte; înclinat, povârnit. 2. Supus, ascultător; modest, respectuos. 3. Pornit dintr-un loc; absent; fig. dus pe gânduri. – V. pleca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

plecat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul pleca