Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele pleamă:

pleámă1 s.f. (înv.) neam, seminție, familie; fel, soi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme


pleámă2, plémi, s.f. (înv.) semn, pată; aluniță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pleámă (-éme), s. f.1. Pată, benghi. – 2. Rasă, castă. Sl. *plĕme (Bogrea, Dacor., III, 734), cf. pol. plama (Tiktin; Graur, BL, III, 43), bg. pleme „sămînță”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) pleámă f., pl. eme, emĭ (vsl. *plĭemen, bg. pleme). Nț. [rev. I. Crg. 2, 277). Pleamă rea, soĭ răŭ, om vițios [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) pleámă f., pl. eme, emĭ (pol. plama). Tkt. Aluniță, pată pe pele [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

pleámă1 s.f. (înv.) neam, seminție, familie; fel, soi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pleámă2, plémi, s.f. (înv.) semn, pată; aluniță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pleámă (-éme), s. f.1. Pată, benghi. – 2. Rasă, castă. Sl. *plĕme (Bogrea, Dacor., III, 734), cf. pol. plama (Tiktin; Graur, BL, III, 43), bg. pleme „sămînță”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) pleámă f., pl. eme, emĭ (vsl. *plĭemen, bg. pleme). Nț. [rev. I. Crg. 2, 277). Pleamă rea, soĭ răŭ, om vițios [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) pleámă f., pl. eme, emĭ (pol. plama). Tkt. Aluniță, pată pe pele [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești