pleșcuitór, pleșcuitóri, s.m. (înv. și reg.) soldat care fură de primprejurul taberei; jefuitor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
pleșcuitór, -oáre adj. Care umblă după jaf. Pleșcar. S. m. Soldat jăfuitor [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești
pleșcuitor m. soldat ce fură prin împrejurările taberei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a