PLÁTOȘĂ, platoșe, s. f. Armură de zale, de fier, de piele etc. de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu spre a se apăra de loviturile dușmanilor; cuirasă. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a plátoșă (-e), s. f. – Cuirasă, plastron, carapace. Origine incertă. Baza cuvîntului este lat. med. plata „placă”, germ. Platte, cf. ceh. plát „placă”, platy „cuirasă” (Cihac, II, 262). Probabil se datorează der. cu suf. -oș (*platoș „făcut din plăci”) sau poate pronunțării mag. a lat. med. platus. – Der. împlătoșa, vb. (a acoperi cu platoșe).Sursa: Dicționarul etimologic român
PLATOȘĂ, platoșe, s. f. Armură de zale, de fier, de piele etc. de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oștenii în Antichitate și în Evul Mediu spre a se apăra de loviturile dușmanilor; cuirasă. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) plátoșă f., pl. e (mlat. plata, chĭurasă, d. vgr. pláte, partea lată a unuĭ lucru; tot de aicĭ: ceh. platy [pl.], chĭurasă, germ. platte, placă. La noĭ a venit, probabil, pin [!] Polonĭ). Chĭurasă de tablă (nu de zale).
Sursa: Dicționaru limbii românești
plátoșă s. f., art. plátoșa, g.-d. art. plátoșei; pl. plátoșeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită platoșă f. cămașă de zale, pieptar de fier: ostași cu zale și cu platoșă de fier AL. [Dintr’un primitiv plată = lat. medieval PLATA, zelar].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a