Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele plat:

PLAT, -Ă, plați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lătăreț, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformație congenitală a piciorului care are talpa prea puțin scobită; platfus. ♦ (Despre terenuri) Întins, neted, șes. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbăd, fad; șters, banal. ♦ (Despre mediul înconjurător, modul de viață etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variație, monoton. ♦ (Despre persoane) Fără personalitate, fără valoare, neinteresant, fără imaginație; prost. 3. (Sport; despre alergări de viteză) Care se desfășoară pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


plat, pláturi, s.n. (reg.) 1. sobă (de gătit); plita acestei sobe. 2. vagon-platformă cu care se transportă lemne de foc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

PLAT, -Ă adj. 1. Lat, turtit; neted, șes. ♦ Picior plat = picior cu talpa prea puțin scobită. 2. (Fig.) Fără expresivitate, plictisitor, banal. [Cf. fr. plat, germ. platt].
Sursa: Dicționar de neologisme

PLAT1 s. n. fiecare din felurile de mâncare ale unui mediu. (< fr. plat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PLAT2, -Ă adj. 1. lat, turtit, neted, șes. ♦ picior ~ = platfus. 2. (fig.) fără expresivitate, plictisitor, banal. (< fr. plat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

plat (plátă), adj. – Plan, întins. Fr. plat. – E dubletul lui plat, s. n. (Trans., sobă, plită), din germ. Platte.Der. platitudine, s. f., din fr. platitudine; platou, s. n., din fr. plateau; platformă, s. f., din fr. plate-forme; ploatăn, s. n. (Trans., sobă, plită), din germ. Platten (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român

*plat, -ă adj. (fr. plat, d. lat. pop. *plattus, probabil înrudit cu vgr. platýs, lat). Barb. Lat, turtit, neted. Fig. Ordinar, banal, fără merit: un personagiŭ plat, niște poeziĭ plate. Adv. A te exprima plat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

plat adj. m., pl. plați; f. plátă, pl. pláte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PLAT, -Ă, plați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lat, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformație congenitală a piciorului care are talpa prea puțin scobită; platfus. ♦ (Despre terenuri) întins, neted, șes. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare;searbăd, fad; șters, banal. ♦ (Despre mediul înconjurător, modul de viață etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variație, monoton. ♦ (Despre persoane) Fără personalitate, fără valoare, neinteresant, fără imaginație; prost. 3. (Sport; despre alergări atletice) Care se desfășoară pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

plaț, plațuri, s.n. (reg.) 1. loc pe care se poate construi o casă, loc de casă; loc împrejmuit în jurul unei clădiri; curte, ogradă. 2. răspântie, răscruce de drumuri. 3. piață. 4. (înv.) rampă în galeria unui puț minier. 5. depozit de materiale miniere.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

plaț (-țuri), s. n. – (Banat, Olt.) Loc de casă. Germ. Platz (Scriban), cf. sb. plac.
Sursa: Dicționarul etimologic român

plaț n., pl. urĭ (germ. platz, de unde și sîrb. plac. V. pĭață). Olt. Ban. Loc în oraș p. casă: mĭ-am cumpărat plaț ca să-mĭ fac o casă.
Sursa: Dicționaru limbii românești