Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele planisi:

PLANISÍ, planisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A ademeni, a amăgi, a înșela pe cineva pentru a-l supune voinței sale; a încânta, a seduce. ♦ Refl. A se supune voinței cuiva, a se lăsa ademenit, sedus. – Din ngr. eplánisa (aor. lui planó).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


planisí2, planisésc, vb. IV (înv.) a nivela, a netezi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

planisí (planisésc, planisít), vb. – A ademeni, a înșela. Ngr. πλανῶ, aorist πλάνησα (Tiktin; Gáldi 229).
Sursa: Dicționarul etimologic român

planisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. planisésc, imperf. 3 sg. planiseá; conj. prez. 3 planiseáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

planisì v. a înduioșa: ar fi planisit și înseși pietrele ISP. [Gr. mod. PLANÉVO, a seduce, prin intermediarul aorisitului].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLANISÍ, planisesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A ademeni, a amăgi, a înșela pe cineva pentru a-l supune voinței sale; a încânta, a seduce. ♦ Refl. A se supune voinței cuiva, a se lăsa ademenit, sedus. – Din ngr. eplánisa (aor. lui planó).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)