PLANÁ2, planez, vb. I. Tranz. A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă, plană. – Din fr. planer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PLANÁ1, planez, vb. I. Intranz. 1. (Despre păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu motorul oprit sau cu viteza redusă) pe o traiectorie cu pantă mică. 2. A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare; a domina. ♦ Fig. A domina prin importanță, prin superioritate etc. ♦ Fig. A amenința să se întâmple, a pluti asupra; a fi iminent. – Din fr. planer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PLANÁ vb. I. 1. intr. (Despre păsări) A pluti în văzduh cu aripile deschise. ♦ (Despre un planor, un avion) A pluti în aer fără ajutorul unui motor. ♦ (Fig.) A fi iminent, a amenința să se întâmple, a pluti asupra... 2. intr. (Fig.) A domina, a stăpâni (prin superioritate). 3. tr. A netezi (o piatră), a face plană (o suprafață). [< fr. planer].
Sursa: Dicționar de neologisme
PLANÁ1 vb. intr. 1. (despre păsări) a pluti în văzduh cu aripile deschise. ◊ (despre un planor, un avion) a pluti în aer fără motor. ◊ (despre ambarcații) a naviga cu mare viteză, având prova jumătate ieșită din apă. ◊ (fig.) a fi iminent, a amenința să se întâmple, a pluti asupra... 2. (fig.) a domina, a stăpâni (prin superioritate). (< fr. planer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PLANÁ2 vb. tr. a prelucra prin așchiere sau prin deformare plastică (obiecte, piese) pentru a le face netede, plane. (< fr. planer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
planá (a ~) vb., ind. prez. 3 planeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită planà v. 1. a sta în aer cu aripile întinse fără a se mișca: șoimul planează căutându-și prada; 2. fig. a pluti d’asupra: peste vieața-i inocentă vieața lui cea sfântă plană EM.; 3. a considera cu mintea lucrurile în totalitatea lor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PLANÁ1, planez, vb. I. Intranz. 1. (Despre păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu motorul oprit sau cu viteza redusă) pe o traiectorie cu pantă mică. 2. A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare; a domina. ♦ Fig. A domina prin importanță, prin superioritate etc. ♦ Fig. A amenința să se întâmple, a pluti asupra; a fi iminent. – Din fr. planer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PLANÁ2, planez, vb. I. Tranz. A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă, plană. – Din fr. planer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
plana - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul plan
plană - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul plan