Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele plagiat:

PLAGIAT2, -Ă, plagiați, -te, adj. (Despre opere literare, artistice sau științifice) Care a fost însușit (integral sau parțial) de la altcineva și prezentat drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – V. plagia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PLAGIÁT1, plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLAGIÁT s.n. Faptul de a plagia; furt literar; plagiere. [Pron. -gi-at, pl. -te, -turi. / < fr. plagiat].
Sursa: Dicționar de neologisme

PLAGIÁT s. n. plagiere. ◊ lucrare însușită de la altcineva și prezentată drept creație personală. (< fr. plagiat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*plagiát n., pl. e (fr. plagiat, d. lat. plágium, furt de sclavĭ orĭ de copiĭ, d. vgr. plágios, oblic, viclean). Furt literar, furt de ideĭ. Lucru plagiat: cartea asta e un plagiat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PLAGIÁT (‹ plagia) s. n. Însușirea fără drept a calității de autor al unei opere științifice, literare, muzicale, de artă plastică ori a oricărei opere de creație intelectuală. Noțiunea de p. include nu numai însușirea textului, dar și a ideilor altui autor, fără a-l cita, și prezentarea lor drept creații personale. P. reprezintă o infracțiune.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PLAGIÁT (‹ plagia) s. n. Însușirea fără drept a calității de autor al unei opere științifice, literare, muzicale, de artă plastică ori a oricărei opere de creație intelectuală. Noțiunea de p. include nu numai însușirea textului, dar și a ideilor altui autor, fără a-l cita, și prezentarea lor drept creații personale. P. reprezintă o infracțiune.
Sursa: Dicționar enciclopedic

plagiát (-gi-at) s. n., pl. plagiáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plagiat n. fapta plagiatorului, furt literar.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLAGIÁT1, plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLAGIÁT2, -Ă, plagiați, -te, adj. (Despre opere literare, artistice sau științifice) Care a fost însușit (integral sau parțial) de la altcineva și prezentat drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – V. plagia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

plagiat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul plagia