PLACARDÁ, placardez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune o placardă. – Din fr. placarder.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PLACARDÁ vb. I. tr. (Rar) A afișa, a pune o placardă. [< fr. placarder].
Sursa: Dicționar de neologisme
PLACARDÁ vb. tr. a afișa, a pune o placardă. (< fr. placarder)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
placardá (a ~) vb., ind. prez. 3 placardeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită placardà v. a afișa pe zid un imprimat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PLACARDÁ, placardez, vb. I. Tranz. A pune o placardă. – Din fr. placarder.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PLACÁRDĂ, placarde, s. f. Bucată de carton, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; pancartă, placat1. – Din fr. placard.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PLACÁRDĂ s.f. Tablă cu lozinci etc. care se poartă la manifestații; pancartă. [< fr. placard].
Sursa: Dicționar de neologisme
PLACÁRDĂ s. f. pancartă. (< fr. placard)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
placárdă s. f., g.-d. art. placárdei; pl. placárdeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PLACÁRDĂ, placarde, s. f. Bucată de carton, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; pancartă, placat1. – Din fr. placard.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)