PITĂRÉL, pitărei, s. m. Titlu în ierarhia boierească a țărilor române, mai mic decât acela al pitarului; boier care avea acest titlu. – Pitar + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pitărél s. m., pl. pităréi, art. pităréiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
PITĂRÉL, pitărei, s. m. Titlu în ierarhia boierească a Țărilor Române, mai mic decât acela al pitarului; boier care avea acest titlu. – Pitar + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) pițărél, pițăréi, s.m. (reg.) 1. colindeț, colac, covrig (dat colindătorilor). 2. colindător.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme