Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele pitecantrop:

PITECANTRÓP, pitecantropi, s. m. Nume dat omului fosil descoperit în Java, cu caractere intermediare între maimuțele antropoide și omul primitiv. – Din fr. pithécanthrope.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PITECANTRÓP s.m. Nume dat unei maimuțe antropoide fosile, foarte apropiată, mai ales prin structura cutiei craniene, de omul primitiv; omul-maimuță. [< fr. pithécanthrope, cf. gr. pithekos – maimuță, anthropos – om].
Sursa: Dicționar de neologisme

PITECANTRÓP s. m. maimuță antropoidă fosilă, foarte apropiată de omul primitiv. (< fr. pithécanthrope)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

pitecantrop (cu diodă) pitecantropi expr. (peior.) bădăran, brută.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

PITECANTRÓP (‹ fr. {i}; {s} gr. pithekos „maimuță” + anthropos „om”) s. m. Reprezentant al lui Homo erectus, descoperit de E. Dubois, în 1891, lângă Trinil, în ins. Java, care a trăit în urmă cu c. 700.000 ani și care prezenta caractere intermediare între Homo habilis și Homo sapiens (Homo erectus Javanensis). Studiile antropologice efectuate au stabilit că p. era adaptat atât la viața terestră, cât și la cea arboricolă; avea calota craniană turtită ca a maimuțelor, osul frontal avea o proeminență continuă, dar capacitatea craniană era mai mare decât a maimuțelor; dantura era de tip simian, iar femurul avea o formă absolut asemănătoare cu cea omenească.
Sursa: Dicționar enciclopedic

!pitecantróp (-te-can-/-tec-an-) s. m., pl. pitecantrópi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PITECANTRÓP, pitecantropi, s. m. Reprezentant al lui Homo erectus, descoperit în insula Java, cu caractere intermediare între maimuțele antropoide și omul primitiv. – Din fr. pithécanthrope.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)