PIȘOÁRCĂ, pișorci, s. f. (Pop.) Persoană care urinează des (în pat). – Pișa + suf. -oarcă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pișoárcă (pop.) s. f., g.-d. art. pișoárcei; pl. pișoárce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
pișoarcă, pișorci s. f. 1. (pop.) persoană (mai ales copil) care urinează în pat. 2. băutură proastă / slabă / chioară.Sursa: Dicționar de argou al limbii române PIȘOÁRCĂ, pișoarce, s. f. (Pop.) Persoană care urinează des (în pat). – Pișa + suf. -oarcă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PIȘOÁRCĂ, pișorci, s. f. (Pop.) Persoană care urinează des (în pat). – Pișa + suf. -oarcă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pișoárcă (pop.) s. f., g.-d. art. pișoárcei; pl. pișoárce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
pișoarcă, pișorci s. f. 1. (pop.) persoană (mai ales copil) care urinează în pat. 2. băutură proastă / slabă / chioară.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
PIȘOÁRCĂ, pișoarce, s. f. (Pop.) Persoană care urinează des (în pat). – Pișa + suf. -oarcă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)