PISÁT2, -Ă, pisați, -te, adj. 1. Mărunțit, zdrobit sau prefăcut în pulbere prin pisare. ◊ Expr. Cu oasele pisate = foarte obosit, mort de oboseală, extenuat. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Bătut tare, snopit în bătaie. – V. pisa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PISÁT1 s. n. Pisare. – V. pisa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
pisát, V. pîsat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pisát s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pisat n. lucrarea de a pisa: pisatul grâului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PISÁT1 s. n. Pisare. – V. pisa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PISÁT2, -Ă, pisați, -te, adj. 1. Mărunțit, zdrobit sau prefăcut în pulbere prin pisare. ♦ Expr. Cu oasele pisate = foarte obosit, mort de oboseală, extenuat. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Bătut tare, snopit în bătaie. – V. pisa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
PIȘÁT, pișaturi, s. n. (Pop.) Urină. – V. pișa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pișát, pișáturi, s.n. (pop.) 1. urină, pișălău. 2. pișare, urinare. 3. (fig.; fam. și peior.) băutură alcoolică slabă, inferioară; băutură răcoritoare caldă, lipsită de gust.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
PIȘÁT, -Ă, pișați, -te, adj. v. PIȘA. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
pișat, pișaturi s. n. (pop.) v. pipiSursa: Dicționar de argou al limbii române pișát n., pl. urĭ (d. piș; fr. pissat). Triv. Urină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pișát (pop.) s. n., pl. pișáturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PIȘÁT, pișaturi, s. n. (Pop.) Urină. – V. pișa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
PIȘÁT, pișaturi, s. n. (Pop.) Urină. – V. pișa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pișát, pișáturi, s.n. (pop.) 1. urină, pișălău. 2. pișare, urinare. 3. (fig.; fam. și peior.) băutură alcoolică slabă, inferioară; băutură răcoritoare caldă, lipsită de gust.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
PIȘÁT, -Ă, pișați, -te, adj. v. PIȘA. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
pișat, pișaturi s. n. (pop.) v. pipiSursa: Dicționar de argou al limbii române pișát n., pl. urĭ (d. piș; fr. pissat). Triv. Urină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pișát (pop.) s. n., pl. pișáturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PIȘÁT, pișaturi, s. n. (Pop.) Urină. – V. pișa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
pîsát (Munt.), pisát (Ban.), păsát (Mold. Trans.) și pasát (Mold.) n., pl. urĭ (d. pisat, part. d. pisez, trecut pin [!] pisat, păsat, pasat. P. înț., cp cu mălaĭ). Vest. Cereale prefăcute în grăunțe cît cele de meĭ saŭ maĭ micĭ (crupe, bulgur, urluĭală). Est. Crupe (Fc. ș. a.). Grăunțe de meĭ decorticate (ceĭa ce era alimentu principal al Dacilor și Romanilor pînă la introducerea popușoĭuluĭ [!] și orezuluĭ). V. mălaĭ, gozurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
pișat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul pișa
pisat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul pisa