PIROTEÁLĂ, piroteli, s. f. Faptul de a piroti; stare a celui care pirotește; picoteală, moțăială, somnolență. – Piroti + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a piroteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a piroti.
Sursa: Dicționaru limbii românești
piroteálă s. f., g.-d. art. pirotéliiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită piroteală f. somnolență.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PIROTEÁLĂ s. f. Faptul de a piroti; stare a celui care pirotește; picoteală, moțăială, somnolență. – Piroti + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)