Am găsit 20 de definiții pentru cuvantul/cuvintele piramidă:

PIRAMÍDĂ, piramide, s. f. 1. Poliedru cu baza poligonală și fețele triunghiulare, care se unesc într-un vârf comun. 2. Monument funerar gigantic de piatră în formă de piramidă (1), ridicat pentru faraonii Egiptului antic; p. gener. edificiu arhitectonic monumental în formă de piramidă (1). 3. Grămadă (mare) de obiecte aranjate în formă de piramidă (1). ♦ (Mil.; ieșit din uz) Piramidă de arme (sau de puști, de carabine) = grup de puști sau de alte arme de foc așezate cu talpa patului pe pământ și sprijinite una de alta la vârful țevii. ♦ Figură de gimnastică executată de mai multe persoane, care se așază în rânduri suprapuse tot mai înguste pe măsură ce se apropie de vârf, în formă de piramidă (1); ansamblu de persoane astfel așezate. 4. Sistem de susținere a viței de vie portaltoi, alcătuit dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc 6-8 sârme fixate cu câte un țăruș lângă fiecare butuc de viță. 5. (Anat.; în sintagma) Piramidă bulbară = fiecare dintre proeminențele cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahidian. – Din ngr. piramís, -ídos, lat. pyramis, -idis, fr. pyramide.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PIRAMÍDĂ s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatră, care avea patru fețe triunghiulare și în care erau înmormântați faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca bază un poligon și fețele laterale în formă de triunghi cu același vârf. 3. Figură de gimnastică în care mai multe persoane se așază în rânduri suprapuse în forma unei piramide (2). 4. Formă de coroană de pom cu ax principal. 5. Sistem de susținere a viței de vie portaltoi, alcătuit dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc mai multe sârme legate de butuci. 6. Formație anatomică asemănătoare unei piramide (2). ♦ Proeminență osoasă din interiorul cavității timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formează substanța medulară a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].
Sursa: Dicționar de neologisme

PIRAMÍDĂ s. f. 1. poliedru având ca bază un poligon și fețele laterale în formă de triunghi cu același vârf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatră, în care erau înmormântați faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemănător unui asemenea monument. 3. figură de gimnastică în care mai mulți sportivi se așază în rânduri suprapuse. 4. îngrămădire de materiale, de lucruri etc. în formă de piramidă (1). ◊ formă de așezare a armelor pe sol, cu vârfurile țevilor sprijinite unele de altele. 5. formă de coroană de pom cu ax principal. ◊ sistem de susținere a viței de vie portaltoi, dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc mai multe sârme legate de butuci. 6. formație anatomică asemănătoare unei piramide (1). ◊ proeminență osoasă din interiorul cavității timpanice. ♦ ~ bulbară = proeminență a cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahihdian; ĕ Malpighi = formațiuni conice din zona medulară a parenchimului renal, prin care se scurge urina. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PIRAMÍDĂ, piramide, s. f. 1. Poliedru cu bază poligonală și cu fețe triunghiulare care se unesc într-un punct comun. 2. Monument gigantic de piatră în formă de piramidă (1). 3. Grămadă de diferite obiecte sau de materiale, aranjate în formă de piramidă (1). ◊ (Mil.; ieșit din uz) Piramidă de arme (sau de puști) = grup de puști așezate cu talpa patului pe pământ și sprijinite una de alta la vârful țevii. 4. Figură de gimnastică, executată de mai multe persoane care se așază în rânduri suprapuse, tot mai înguste, de forma unei piramide (1). [Pl. și: (reg.) piramizi] – Fr. pyramide (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

piramídă (piramíde), s. f. – Monument funerar pentru faraoni. Mgr. πυραμίς (sec. XVIII, cf. Gáldi 227) și apoi din fr. pyramide.Der. piramidal, adj., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*piramídă f., pl. e și izĭ (vgr. pyramis, pyramidos). Geom. Solid care are ca bază un poligon oare-care și ca fețe laterale niște triunghĭurĭ care se unesc în acelașĭ punct, numit vîrfu piramideĭ: o piramidă cu colțurile rătunzite [!] devine con. Colosal monument în formă de piramidă cu baza patrată la vechiĭ Egiptenĭ și care servea ca mormînt pentru faraonĭ: cea maĭ înaltă piramidă e a luĭ Cheops (138 m), care era considerată pintre [!] cele șapte minunĭ ale lumiĭ. Grămadă de obĭecte așezate în formă de piramidă: soldațiĭ pe cîmp îșĭ așează puștile în piramide rezemîndu-le una de alta. – Suprafața laterală a uneĭ piramide regulare e egală cu perimetru bazeĭ înmulțit cu jumătatea apotemeĭ, ĭar volumu e egal cu suprafața bazeĭ înmulțită cu înălțimea și împărțind produsu pin [!] 3.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PIRAMÍDĂ (‹ fr., lat., ngr.) s. f. 1. Corp geometric (poliedru) în care o față, numită bază, este un poligon oarecare, iar celelalte (numite fețe laterale) sunt triunghiuri, având toate un vârf comun, numit vârful piramidei. 2. Monument funerar gigantic, din piatră, având forma unei p. (1) regulate; uneori are formă de turn sau este în trepte. Aceste construcții, uneori de dimensiuni colosale, au fost înălțate în Mesopotamia (ziguratele), de către babilonieni și în Thailanda, cele mai importante fiind ridicate în Egipt și Mexic. Cea mai veche p. din Egipt este „p în trepte” de la Saqqara, ridicată la c. 2700 î. Hr. pentru faraonul Zoser; printre p. celebre se numără cele de la Giseh, construite pentru faraonii Kheops (considerată una dintre cele șapte minuni ale lumii antice), Khefren și Mykerinos. În Mexic, grupul cel mai important de p. se află la Teotihuacán („Piramida Soarelui”) și Tikal; ele au fost construite de triburile maya în trepte și serveau ca lăcașuri de cult. ♦ P. ext. Edificiu arhitectonic de forma unei piramide (2). 3. (GEOGR.) P. coafată (sau de pământ) = microformă de relief, rezultată ca urmare a procesului de eroziune în formații de roci friabile conservate în formă de coloane care susțin în vârf blocuri de rocă dură. În România sunt cunoscute cele din jud. Vâlcea (din Valea Stăncioiului și de la Slătioara). 4. Îngrămădire de materiale, de lucruri etc. în formă de p. (1). ♦ Formă de așezare a armelor, în care tălpile paturilor sunt dispuse circular pe sol, iar vârfurile țevilor se sprijină unele de celelalte. 5. Exercițiu de gimnastică, executat de mai multe persoane, care se așază în rânduri suprapuse tot mai înguste spre vârf în formă de p. (1). 6. (ANAT.) P. bulbară = fiecare dintre proeminențele cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahidian. Piramidele lui Malpighi v. Malpighi. 7. (BIOL.) P. trofică = diagramă care prezintă schematic raporturile cantitative dintre organismele care trăiesc într-o unitate spațială, la fiecare nivel al lanțului trofic; de ex.: producători primari (plantele verzi), consumatori de ordinul I (erbivore), consumatori secundari (carnivore), consumatori terțiari (carnivore de vârf). Deoarece numărul de indivizi se micșorează substanțial de la un nivel la altul, diagrama are o bază foarte largă și este foarte îngustă în partea superioară. În funcție de sistemul de calcul, diagrama poate fi: p. numerică (prezintă numărul de indivizi de la fiecare nivel, fiind cea mai frecvent utilizată), p. biomaselor (prezintă cantitatea de substanță uscată în g/m2 la fiecare nivel) sau p. energiei (cantitatea de energie disponibilă la fiecare nivel; este cea mai precisă, dar mai greu de realizat). 8. Piramida vârstelor = diagramă prin care se reprezintă, simetric pentru cele două sexe, numărul de locuitori, pe grupe de vârstă de la 0 la peste 90 de ani, iar pe scara orizontală numărul de persoane din fiecare grupă. În funcție de dinamica populației respective, forma este mai mult sau mai puțin asemănătoare cu a unei p.; dacă sporul natural este în scădere, baza p. poate fi mai mică decât partea ei centrală. Generațiile cu un număr ridicat de decese (datorită unor războaie, epidemii etc.) ies în evidență printr-o îngustare corespunzătoare a segmentului respectiv al diagramei.
Sursa: Dicționar enciclopedic

piramídă s. f., g.-d. art. piramídei; pl. piramíde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

piramidă f. 1. Geom. solid ce are de bază un poligon și ale cării fețe triunghiulare se împreună în acelaș punct; 2. nume dat monumentelor egiptene în formă de piramidă; 3. fig.: p´ale stejarilor vârfuri piramide de verdeață GR. AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PIRAMÍDĂ, piramide, s. f. 1. Poliedru cu baza poligonală și fețele triunghiulare, care se unesc într-un vârf comun. 2. Monument funerar gigantic de piatră în formă de piramidă (1), ridicat pentm faraonii Egiptului antic; p. genei; edificiu arhitectonic monumental în formă de piramidă (1). 3. Grămadă (mare) de obiecte aranjate în formă de piramidă (1). ♦ (Mil.) Piramidă de arme (sau de puști, de carabine) = grup de puști sau de alte arme de foc așezate cu talpa patului pe pământ și sprijinite una de alta la vârful țevii. ♦ Figură de gimnastică executată de mai multe persoane, care se așază în rânduri suprapuse tot mai înguste pe măsură ce se apropie de vârf, în formă de piramidă (1); ansamblu de persoane astfel așezate. 4. Sistem de susținere a viței-de-vie portaltoi, alcătuit dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc 6-8 sârme fixate cu câte un țăruș lângă fiecare butuc de viță. 5. (Anat.; în sintagma) Piramidă bulbară = fiecare dintre proeminențele cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahidian. – Din ngr. piramís, -ídos, lat. pyramis, -idis, fr. pyramide.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PIRAMÍDĂ, piramide, s. f. 1. Poliedru cu baza poligonală și fețele triunghiulare, care se unesc într-un vârf comun. 2. Monument funerar gigantic de piatră în formă de piramidă (1), ridicat pentru faraonii Egiptului antic; p. gener. edificiu arhitectonic monumental în formă de piramidă (1). 3. Grămadă (mare) de obiecte aranjate în formă de piramidă (1). ♦ (Mil.; ieșit din uz) Piramidă de arme (sau de puști, de carabine) = grup de puști sau de alte arme de foc așezate cu talpa patului pe pământ și sprijinite una de alta la vârful țevii. ♦ Figură de gimnastică executată de mai multe persoane, care se așază în rânduri suprapuse tot mai înguste pe măsură ce se apropie de vârf, în formă de piramidă (1); ansamblu de persoane astfel așezate. 4. Sistem de susținere a viței de vie portaltoi, alcătuit dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc 6-8 sârme fixate cu câte un țăruș lângă fiecare butuc de viță. 5. (Anat.; în sintagma) Piramidă bulbară = fiecare dintre proeminențele cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahidian. – Din ngr. piramís, -ídos, lat. pyramis, -idis, fr. pyramide.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PIRAMÍDĂ s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatră, care avea patru fețe triunghiulare și în care erau înmormântați faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca bază un poligon și fețele laterale în formă de triunghi cu același vârf. 3. Figură de gimnastică în care mai multe persoane se așază în rânduri suprapuse în forma unei piramide (2). 4. Formă de coroană de pom cu ax principal. 5. Sistem de susținere a viței de vie portaltoi, alcătuit dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc mai multe sârme legate de butuci. 6. Formație anatomică asemănătoare unei piramide (2). ♦ Proeminență osoasă din interiorul cavității timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formează substanța medulară a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].
Sursa: Dicționar de neologisme

PIRAMÍDĂ s. f. 1. poliedru având ca bază un poligon și fețele laterale în formă de triunghi cu același vârf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatră, în care erau înmormântați faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemănător unui asemenea monument. 3. figură de gimnastică în care mai mulți sportivi se așază în rânduri suprapuse. 4. îngrămădire de materiale, de lucruri etc. în formă de piramidă (1). ◊ formă de așezare a armelor pe sol, cu vârfurile țevilor sprijinite unele de altele. 5. formă de coroană de pom cu ax principal. ◊ sistem de susținere a viței de vie portaltoi, dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc mai multe sârme legate de butuci. 6. formație anatomică asemănătoare unei piramide (1). ◊ proeminență osoasă din interiorul cavității timpanice. ♦ ~ bulbară = proeminență a cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahihdian; ĕ Malpighi = formațiuni conice din zona medulară a parenchimului renal, prin care se scurge urina. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PIRAMÍDĂ, piramide, s. f. 1. Poliedru cu bază poligonală și cu fețe triunghiulare care se unesc într-un punct comun. 2. Monument gigantic de piatră în formă de piramidă (1). 3. Grămadă de diferite obiecte sau de materiale, aranjate în formă de piramidă (1). ◊ (Mil.; ieșit din uz) Piramidă de arme (sau de puști) = grup de puști așezate cu talpa patului pe pământ și sprijinite una de alta la vârful țevii. 4. Figură de gimnastică, executată de mai multe persoane care se așază în rânduri suprapuse, tot mai înguste, de forma unei piramide (1). [Pl. și: (reg.) piramizi] – Fr. pyramide (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

piramídă (piramíde), s. f. – Monument funerar pentru faraoni. Mgr. πυραμίς (sec. XVIII, cf. Gáldi 227) și apoi din fr. pyramide.Der. piramidal, adj., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*piramídă f., pl. e și izĭ (vgr. pyramis, pyramidos). Geom. Solid care are ca bază un poligon oare-care și ca fețe laterale niște triunghĭurĭ care se unesc în acelașĭ punct, numit vîrfu piramideĭ: o piramidă cu colțurile rătunzite [!] devine con. Colosal monument în formă de piramidă cu baza patrată la vechiĭ Egiptenĭ și care servea ca mormînt pentru faraonĭ: cea maĭ înaltă piramidă e a luĭ Cheops (138 m), care era considerată pintre [!] cele șapte minunĭ ale lumiĭ. Grămadă de obĭecte așezate în formă de piramidă: soldațiĭ pe cîmp îșĭ așează puștile în piramide rezemîndu-le una de alta. – Suprafața laterală a uneĭ piramide regulare e egală cu perimetru bazeĭ înmulțit cu jumătatea apotemeĭ, ĭar volumu e egal cu suprafața bazeĭ înmulțită cu înălțimea și împărțind produsu pin [!] 3.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PIRAMÍDĂ (‹ fr., lat., ngr.) s. f. 1. Corp geometric (poliedru) în care o față, numită bază, este un poligon oarecare, iar celelalte (numite fețe laterale) sunt triunghiuri, având toate un vârf comun, numit vârful piramidei. 2. Monument funerar gigantic, din piatră, având forma unei p. (1) regulate; uneori are formă de turn sau este în trepte. Aceste construcții, uneori de dimensiuni colosale, au fost înălțate în Mesopotamia (ziguratele), de către babilonieni și în Thailanda, cele mai importante fiind ridicate în Egipt și Mexic. Cea mai veche p. din Egipt este „p în trepte” de la Saqqara, ridicată la c. 2700 î. Hr. pentru faraonul Zoser; printre p. celebre se numără cele de la Giseh, construite pentru faraonii Kheops (considerată una dintre cele șapte minuni ale lumii antice), Khefren și Mykerinos. În Mexic, grupul cel mai important de p. se află la Teotihuacán („Piramida Soarelui”) și Tikal; ele au fost construite de triburile maya în trepte și serveau ca lăcașuri de cult. ♦ P. ext. Edificiu arhitectonic de forma unei piramide (2). 3. (GEOGR.) P. coafată (sau de pământ) = microformă de relief, rezultată ca urmare a procesului de eroziune în formații de roci friabile conservate în formă de coloane care susțin în vârf blocuri de rocă dură. În România sunt cunoscute cele din jud. Vâlcea (din Valea Stăncioiului și de la Slătioara). 4. Îngrămădire de materiale, de lucruri etc. în formă de p. (1). ♦ Formă de așezare a armelor, în care tălpile paturilor sunt dispuse circular pe sol, iar vârfurile țevilor se sprijină unele de celelalte. 5. Exercițiu de gimnastică, executat de mai multe persoane, care se așază în rânduri suprapuse tot mai înguste spre vârf în formă de p. (1). 6. (ANAT.) P. bulbară = fiecare dintre proeminențele cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahidian. Piramidele lui Malpighi v. Malpighi. 7. (BIOL.) P. trofică = diagramă care prezintă schematic raporturile cantitative dintre organismele care trăiesc într-o unitate spațială, la fiecare nivel al lanțului trofic; de ex.: producători primari (plantele verzi), consumatori de ordinul I (erbivore), consumatori secundari (carnivore), consumatori terțiari (carnivore de vârf). Deoarece numărul de indivizi se micșorează substanțial de la un nivel la altul, diagrama are o bază foarte largă și este foarte îngustă în partea superioară. În funcție de sistemul de calcul, diagrama poate fi: p. numerică (prezintă numărul de indivizi de la fiecare nivel, fiind cea mai frecvent utilizată), p. biomaselor (prezintă cantitatea de substanță uscată în g/m2 la fiecare nivel) sau p. energiei (cantitatea de energie disponibilă la fiecare nivel; este cea mai precisă, dar mai greu de realizat). 8. Piramida vârstelor = diagramă prin care se reprezintă, simetric pentru cele două sexe, numărul de locuitori, pe grupe de vârstă de la 0 la peste 90 de ani, iar pe scara orizontală numărul de persoane din fiecare grupă. În funcție de dinamica populației respective, forma este mai mult sau mai puțin asemănătoare cu a unei p.; dacă sporul natural este în scădere, baza p. poate fi mai mică decât partea ei centrală. Generațiile cu un număr ridicat de decese (datorită unor războaie, epidemii etc.) ies în evidență printr-o îngustare corespunzătoare a segmentului respectiv al diagramei.
Sursa: Dicționar enciclopedic

piramídă s. f., g.-d. art. piramídei; pl. piramíde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

piramidă f. 1. Geom. solid ce are de bază un poligon și ale cării fețe triunghiulare se împreună în acelaș punct; 2. nume dat monumentelor egiptene în formă de piramidă; 3. fig.: p´ale stejarilor vârfuri piramide de verdeață GR. AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PIRAMÍDĂ, piramide, s. f. 1. Poliedru cu baza poligonală și fețele triunghiulare, care se unesc într-un vârf comun. 2. Monument funerar gigantic de piatră în formă de piramidă (1), ridicat pentm faraonii Egiptului antic; p. genei; edificiu arhitectonic monumental în formă de piramidă (1). 3. Grămadă (mare) de obiecte aranjate în formă de piramidă (1). ♦ (Mil.) Piramidă de arme (sau de puști, de carabine) = grup de puști sau de alte arme de foc așezate cu talpa patului pe pământ și sprijinite una de alta la vârful țevii. ♦ Figură de gimnastică executată de mai multe persoane, care se așază în rânduri suprapuse tot mai înguste pe măsură ce se apropie de vârf, în formă de piramidă (1); ansamblu de persoane astfel așezate. 4. Sistem de susținere a viței-de-vie portaltoi, alcătuit dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc 6-8 sârme fixate cu câte un țăruș lângă fiecare butuc de viță. 5. (Anat.; în sintagma) Piramidă bulbară = fiecare dintre proeminențele cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahidian. – Din ngr. piramís, -ídos, lat. pyramis, -idis, fr. pyramide.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)