Am găsit 17 definiții pentru cuvantul/cuvintele pipa:

PIPÁ, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


pipá, pipéz, vb. I (reg.) 1. a fuma cu pipa. 2. (despre cai) a da mereu din cap în sus și în jos (din cauza căldurii). 3. a face pipe.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pipá (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 3 pipeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PIPÁ, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg. și fam.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PIPÁ, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

pipá, pipéz, vb. I (reg.) 1. a fuma cu pipa. 2. (despre cai) a da mereu din cap în sus și în jos (din cauza căldurii). 3. a face pipe.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pipá (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 3 pipeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PIPÁ, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg. și fam.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÍPĂ, pipe, s. f. 1. Obiect format dintr-o parte mai groasă și scobită, în care se pune tutunul, și dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasă și scobită a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intră în această parte a obiectului; lulea. 2. Piesă de porțelan curbată la un capăt, folosită pentru protejarea instalațiilor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea lor în pereții unei clădiri. 3. Piesă a distribuitorului motorului cu aprindere electrică, care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului. – Din magh. pipa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PÍPĂ s.f. 1. Conductă cu secțiunea de ieșire sau de intrare mai mare decât secțiunea curentă. ♦ Tub de porțelan curbat folosit pentru protejarea conductoarelor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea acestora în pereții unei clădiri. 2. Piesă rotitoare care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. [< engl., fr. pipe].
Sursa: Dicționar de neologisme

PÍPĂ s. f. 1. conductă cu secțiunea de ieșire sau de intrare mai mare decât cea curentă. ◊ tub de porțelan curbat pentru protejarea conductoarelor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea acestora în pereții unei clădiri. 2. piesă rotitoare care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. (< engl., fr. pipe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

pípă (pípe), s. f. – Lulea. Mag., pol., ceh. pipa (Miklosich, Fremdw., 116; Cihac, II, 256; REW 6522a; Gáldi, Dict., 151). – Der. pipa, vb. (a fuma pipă); pipător, s. m. (Trans., fumător).
Sursa: Dicționarul etimologic român

pípă f., pl. e (ung. pol. rut. pipa, d. it. pv. sp. pg. ngr. pipa, fr. pipe, țeavă, șuĭerătoare, pipă, mlat. pipa, d. lat. pipare și pîpire, a ciripi, a șuĭera ca păsările; vgerm. pfifa, ngerm. pfeife, fluĭer, lulea. Cp. cu slăvina). Trans. ș. a. Lulea.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pípă s. f., g.-d. art. pípei; pl. pípe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pipă f. lulea: cu pipa în gură PANN. [Rut., ung. PIPA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

pipă f. Tr. stomac, burtă. [Probabil identic cu cel precedent (cf. pipotă)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PÍPĂ, pipe, s. f. 1. Ustensilă pentru fumat, formată dintr-o parte mai groasă și scobită, în care se pune tutunul, și dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasă și scobită a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intră în această parte a obiectului; lulea. 2. Piesă de porțelan curbată la un capăt, folosită pentru protejarea instalațiilor electrice împotriva apei de ploaie Ia intrarea lor în pereții unei clădiri. 3. Piesă a distribuitorului motorului cu aprindere electrică, care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului. – Din magh. pipa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)