PIEPTENÉL, pieptenei, s. m. (Pop.) Pieptănuș (1). – Pieptene + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pĭeptenél n., pl. eĭ (d. pĭeptene). Perie de metal de peptănat lîna după ce a fost dărăcită. Sînt doŭă și se compun, în general, dintr´o bucată de lemn cu mănunchĭ, acoperită cu pele [!] din care ĭese [!] niște vîrfurĭ îndoite (fr. carde). – În Mold. peptănáș și peptănúș, în Mold. nord și foșalăŭ. V. darac, raghilă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pieptenél v. pieptănélSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PIEPTENÉL s. m. v. pieptănel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)