PIÉDECĂ s. f. v. piedică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pĭédecă, V. pedică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
piedecă f. 1. lanț ce se pune la car; 2. legătură sau laț la picioarele cailor; 3. fig. tot ce împiedecă, ce oprește în drum: piedeci neprevăzute; 4. punerea piciorului între picioarele altuia spre a-l face să cază: i-a pus o piedecă; 5. bucățică de oțel cu care se descarcă o armă de foc: piedeca puștii; 6. unealtă de cismar; 7. scândurică ce oprește bețele răsboiului ca sulurile să nu dea înapoi. [Lat. PEDICA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PIÉDECĂ s. f. v. piedică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)