Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele picnic:

PÍCNIC, picnicuri, s. n. (Livr.) Masă (și petrecere) comună (în aer liber), de obicei cu contribuția fiecărui participant. [Acc. și: picníc] – Din fr. pique-nique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PÍCNIC s.n. Masă, petrecere (în aer liber) cu contribuția tuturor participanților. [< engl. picnic, cf. fr. pique-nique].
Sursa: Dicționar de neologisme

PÍCNIC, -Ă adj. (Biol.) Picnomorf. [< fr. pycnique].
Sursa: Dicționar de neologisme

PÍCNIC/PICNÍC s. n. masă rece în aer liber (la iarbă verde) cu contribuția tuturor participanților. (< fr. pique-nique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*picníc n., pl. e (fr. pique-nique, de unde vine și engl. picnic). Petrecere în care fiecare îșĭ plătește consumațiunea saŭ șĭ-o aduce de acasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pícnic/picníc s. n., pl. pícnicuri/ picnícuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

picnic n. masă unde fiecare își plătește partea sa: în oraș sunt baluri, cluburi, e teatru, e picnic PANN (= fr. pique-nique).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PÍCNIC, picnicuri, s. n. Masă (și petrecere) comună (în aer liber), de obicei cu contribuția fiecărui participant. [Acc. și: picníc] – Din fr. pique-nique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÍCNIC, picnicuri, s. n. (Livr.) Masă (și petrecere) comună (în aer liber), de obicei cu contribuția fiecărui participant. [Acc. și: picníc] – Din fr. pique-nique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PÍCNIC s.n. Masă, petrecere (în aer liber) cu contribuția tuturor participanților. [< engl. picnic, cf. fr. pique-nique].
Sursa: Dicționar de neologisme

PÍCNIC, -Ă adj. (Biol.) Picnomorf. [< fr. pycnique].
Sursa: Dicționar de neologisme

PÍCNIC/PICNÍC s. n. masă rece în aer liber (la iarbă verde) cu contribuția tuturor participanților. (< fr. pique-nique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*picníc n., pl. e (fr. pique-nique, de unde vine și engl. picnic). Petrecere în care fiecare îșĭ plătește consumațiunea saŭ șĭ-o aduce de acasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pícnic/picníc s. n., pl. pícnicuri/ picnícuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

picnic n. masă unde fiecare își plătește partea sa: în oraș sunt baluri, cluburi, e teatru, e picnic PANN (= fr. pique-nique).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PÍCNIC, picnicuri, s. n. Masă (și petrecere) comună (în aer liber), de obicei cu contribuția fiecărui participant. [Acc. și: picníc] – Din fr. pique-nique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)