Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele pi:

PI1 interj. (De obicei repetat) Exclamație cu care se cheamă puii, găinile sau rațele (la mâncare). – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PI2 interj. v. phi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PI3 s. m. invar. Simbol matematic (π) reprezentând raportul dintre perimetrul unui cerc și diametrul aceluiași cerc, egal cu circa 3,14. – Din ngr., fr. pi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PI s. m. inv. 1. literă a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului p. 2. (mat.) simbol reprezentând raportul constant dintre lungimea unui cerc și diametrul său, egal cu circa 3,14. (< fr., gr. pi)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

pi interj. – Exprimă disprețul. – Var. piu, ptiu. Creație expresivă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*pi (literă grecească) s. m., pl. pi; π, Π
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PI1 interj. v. phii.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

pi, V. pe.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PIŁSUDSKI [piusútski], Jósef (1867-1935), mareșal și om politic polonez. Fondator (1892) și unul dintre liderii Partidului Socialist Polonez (1893-1908). Surghiunit în Siberia (1887-1892) pentru activismul său socialist. În timpul Primului Război Mondial a comandat o legiune poloneză, care a luptat de partea Austro-Ungariei împotriva Rusiei. După proclamarea independenței de stat a Poloniei (11 nov. 1918), P. este desemnat conducător al țării (1918-1922), perioadă în care Polonia a intrat într-un conflict militar cu Rusia Sovietică (1919-1921), închjeiat cu Tratatul de la Riga (1921), prin care s-a stabilit frontiera sovieto-polonă. După retragerea din viața publică (1922), a preluat din nou puterea, în 1926, printr-o lovitură de stat. Prim-min. (1926-1928, aug.-dec. 1930) și ministru de Război (1926-1935), a guvernat autoritar, instaurând o dictatură militară, cunoscută în istorie sub numele de „Sanacja”.
Sursa: Dicționar enciclopedic

pi-pi- interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PI1 interj. (De obicei repetat) Exclamație cu care se cheamă puii, găinile sau rațele (la mâncare). – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PI2 interj. v. phi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PI3 s. m. invar. Simbol matematic (π) reprezentând raportul dintre perimetrul unui cerc și diametrul aceluiași cerc, egal cu circa 3,14. – Din ngr., fr. pi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PI4, pi, s. m. Numele celei de-a șaisprezecea litere din alfabetul grecesc (π), corespunzătoare literei românești p; sunet notat cu această literă. – Din ngr. pi, fr. pi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)