PETÚNIE, petunii, s. f. Plantă erbacee decorativă din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă și cu flori mari, diferit colorate și plăcut mirositoare, care au corola în forma de pâlnie (Petunia hybrida). – Din fr. pétunia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PETÚNIE s.f. Plantă erbacee cu flori mici, albe sau violete, și cu miros plăcut, cultivată ca plantă decorativă. [Gen. -iei. / < fr. pétunia, cf. lat. petunia].
Sursa: Dicționar de neologisme
PETÚNIE s. f. plantă erbacee decorativă, cu flori mari, divers colorate și cu miros plăcut. (< fr. pétunia, lat. petunia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*petúnie f. (lat. bot. petunia, d. fr. petun, vechĭu nume al tutunuluĭ, d. pg. petum, cuv. brazilian [guarani], „tutun”. Cp. cu tutun). O plantă solanee care seamănă cu tutunu și e cultivată p. florile eĭ parfumate (petunia). E originară din Argentina.
Sursa: Dicționaru limbii românești
petúnie (-ni-e) s. f., art. petúnia (-ni-a), g.-d. art. petúniei; pl. petúnii, art. petúniile (-ni-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PETÚNIE, petunii, s. f. Plantă erbacee decorativă din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă și cu flori mari, diferit colorate și plăcut mirositoare, care au corola în formă de pâlnie (Petunia hybrida). – Din fr. petunia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)