PESCĂRÍT s. m. (Reg.) Meseria pescarului (I); pescuit, pescărie (1) – V. pescări.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pescărít n., pl. urĭ (d. pescar). Meseria de pescar. – Și pă- (est).
Sursa: Dicționaru limbii românești
pescărít (reg.) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pescărit n. 1. acțiunea de a pescui; 2. ocupațiunea cu pescuitul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PESCĂRÍT s. n. (Reg.) Meseria pescarului (I); pescuit, pescărie (1). – V. pescări.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
pescărit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul pescări